joi, 23 decembrie 2010

Vacantaaa…!!!


Gata, am terminat pe anul asta.
A fost si usor, a fost si greu, ba chiar obositor de greu uneori... dar acum plecam la vin fiert cu scortisoara si la cozonaci aburinzi alaturi de cei dragi, familie, prieteni, sa ne incarcam intr-un fel bateriile pentru noul an.
Asa ca incepand de maine si pana in ianuarie nu ne mai cautati, pentru ca o sa fim cu totii imbujorati, raspanditi fiecare pe unde ii este mai drag alaturi de cei iubiti. Ceea ce va doresc si voua.
E o tendinta naturala de a face bilanturi atunci cand se incheie un ciclu, un an, lucru pe care insa o sa evit sa il fac aici, acum, la modul schematic si fugitiv.
Si asta pentru ca cel mai bun bilant il faci in momentele de liniste, tu in sinea ta, gandind si evaluand bunele si relele, lucrurile la care trebuie renuntat si cele ce trebuie imbunatatite. E cel mai sincer mod de evaluare, tu cu tine insuti.
Hai recunoasteti ca si voi faceti asa...!
O sa fac lucrul asta in vacanta si chiar o sa scriu un post pentru blog cu gandurile mele atunci cand ne vom intoarce.
Pana atunci insa, vacanta placuta pe oriunde o-ti vrea sa umblati in iarna asta. Si cu oricine vreti voi.
Pe anul viitor...

luni, 20 decembrie 2010

M·A·C Cosmetics e in Romania. Restul cosmeticelor pot sa moara de ciuda!


Nu ma pricep prea bine la cosmetice, cred ca ar fi si un pic dubios daca as sustine cu tarie contrariul.
Tocmai de aceea, atunci cand in agentie am inceput sa lucram pentru M·A·C cosmetics a trebuit sa ma pun rapid la punct cu tot ce inseamna ele, citind o gramada de materiale si mai ales punand multe intrebari fetelor din jurul meu.
Si asa am aflat rapid ca exista doua categorii de cosmetice: cele bune, acceptabile, folosite zi de zi, si cele foarte bune pe care toate fetele le cunosc, le urmaresc in prezentarile din reviste, si pe care isi doresc sa le aiba si sa le foloseasca la un moment dat.
Am exclus din start categoria “execrabile”.
Nu mi-a luat foarte mult timp sau foarte multe intrebari ca sa aflu ca M·A·C este in topul listei pentru toate fetele care folosesc produse cosmetice. (ca or fi si din cele care nu folosesc, ele neinteresandu-ne in discutia de fata)
Asa ca m-am simtit de-a dreptul privilegiat atunci cand am inceput sa lucrez pentru evenimentul de lansare M·A·C in Romania, doar urma sa aducem ceva ce majoritatea fetelor isi doresc foarte tare: cosmetice.
Si nu orice fel de cosmetice, ci unul dintre cele mai bune branduri de make-up din lume, ce este prezent la foto session-urile si prezentarile de moda din intreaga lume, fiind brandul preferat al multor vedete de cinema sau din showbiz pe care le vedem doar la televizor...
Asa ca fetelor, dati fuga in Baneasa Shopping City la cufarul cu minunatii M·A·C aflat incepand de cateva zile acolo. Cred ca este un magazin caruia de mult doreati sa ii treceti pragul.
Iata ca acum lucrul asta e cat se poate de posibil. Si chiar in Romania!
Cumparaturi stralucitoare!

luni, 29 noiembrie 2010

...s-au disipat in ceva cu adevarat original! (continuare)

Tanananaaaaa…am revenit! Si da, am revenit cu impresii pozitive; am asteptat pana azi sa ma asigur si  sa primesc feedback de prin toate partile – intern, extern, “self”-feedback (desi aici trebuie sa recunosc ca am avut ceva debate-uri interioare), feedback de prin auzite - ca sa pot reveni…anyways – aparent numai de bine!

Sa va zic pe scurt ce-am facut? Magie.  “Am pornit de la o foaie goala de hartie si am creat ceva cu adevarat original.” Am inceput prin a intampina numai invitati unul si unul (noi ne-am oprit din numarat pe la 300, n-am sti sa va spunem cati au fost peste), ne-am delectat cu sampanie si ceva spoturi de brand, am admirat decoruri inspirate din si pornind de la o foaie goala de hartie, iar apoi am trecut la artileria grea. Introdusi in atmosfera de un scurt speech tinut de dl Mircea Albulescu (speech ce a incalzit suflete de toate varstele), ne-am aventurat  (auditiv si vizual) in lumea surselor creatoare si a inovatiei, ne-am regasit in mijlocul unei ploi de hartii albe si am culminat cu dezvelirea noului Audi A7! Restul serii s-a lasat cu mancare, bautura (nu stiu daca am voie sa spun asta, but there it goes), dat coate la cine sa intre mai repede in masina (la figurat, evident) si bineinteles cu muuuullllteeee si diverse poze! (care le-am urcat pe site, dar si pe facebook )
Ah, si era sa uit sa mentionez celalalt punct de atractie al serii (sau mai bine zis, celelalte 4 puncte de atractie) – cele 4 hostesse desavarsite care au purtat cu gratie si mandrie minunatiile alea de rochii din hartie si care mi-au fost, totodata, tovarase de suferinta in lupta impotriva pantofilor cu toc!
Cam atat – una peste alta, asa cum ziceam, a meritat! Din plin. Momentul ala al meu de la sfarsit a fost asa cum m-am asteptatJ asa ca … il astept pe urmatorul!
P.S. Imi promit solem ca nu mai port tocuri pana la sfarsitul anului!
 

joi, 18 noiembrie 2010

Au inceput “Saptamanile Gurmande” la Burger King


Pentru toti pofticiosii, pentru toti mancaciosii, pentru toti cei care nu se pot abtine atunci cand vine vorba de un gratar bine facut : au inceput « Saptamanile Gurmande » la Burger King !

Am realizat aceasta noua campanie pentru Burger King si pentru ca stim deja cum sta treaba iata cateva detalii care cu siguranta “va vor lasa apa in gura”, exceptand cazurile in care sunteti pe “apa plata cu lamaie”.

Aveti de ales intre noii burgeri-vedeta Steakhouse Burger sau Grilled Chicken Supreme amandoi garnisiti cu o multime de bunatati : ceapa crocanta, branza Cedar sau bacon.

Adica daca iti place carnea de vita, proaspata si bine facuta pe gratar, nu ar trebui sa ratezi noul Steakhouse Burger sau daca atunci cand vine vorba de carne de pui la gratar nu te poti abtine, clar trebuie sa gusti noul Grilled Chicken Supreme.

Noi am gustat deja ca deh’, trebuia sa incercam produsul … si cu greu ne-am putut opri din mestecat...

Asa ca daca vreti burgeri deliciosi, lasati alte treburi si dati o tura pana la Burger King.
Stiti drumul!
Si daca nu, dati-ne un mail rapid si va lamurim noi imediat.
Hai, pofta mare!


miercuri, 17 noiembrie 2010

Emotiile de pe o foaie goala de hartie...


Doar atunci cand eram mica si urma sa plecam in vacante/tabere/la mare cu parintii/etc mai aveam emotii de-astea…care sa nu ma lase sa dorm…emotii ce s-au amplificat cu viteza luminii azi si au capatat proportii gigantice cand mi s-a zis ca practic sunt una dintre singurele doua persoane care stiu ce-ar trebui sa se intample la evenimentul pe care il organizam joi. Oups, nu cred ca am realizat pana acum cata responsabilitate am…sau poate am realizat, dar am refuzat sa constientizez (hm, asta s-ar putea sa nu sune prea bine pentru unii)
Ma trezesc holbandu-ma la cana mea de ceai, cu buline (nu ceaiul are buline, ci cana; si da, am si acasa o cana mare cu buline, nu tot genul acela de “ceaun” sau “castron de supa”, cum le place colegilor mei sa spuna, ci mai degraba in stilul unei halbe de bere, cum ar zice fratele meu, de data aceasta) si incep sa bifez (a “n”-spea mia oara) mental lista de materiale, item-urile de care trebuia sa ma mai ocup, cele cu care inca mai trebuie sa-mi bat capul si maine, flori, costume, hostesse, pantofi (serios daca pantofii astia nu mi-au ucis doi neuroni azi toata ziua), proiectii, invitati, confirmari, mail-uri, gift-uri, repetitii, montaje…etc, etc, etc…
Hm, o melodie noua pe UTV…ok, nu-mi place…ceva care sa-mi merite atentia pe Facebok? Hmm, noups…bine, fie, ma intorc la emotiile mele…serios daca nu sunt mai treaza decat eram azi-dimineata…sau oricand altcandva in ultimele doua saptamani…de fapt, nu degeaba mi-a spus cineva care a stat in preajma mea azi mai toata ziua c-a preluat din energia mea…care energie, m-am intrebat eu? Ca eu nu simt decat oboseala (mai mult psihica, ce-i drept) si stres.  In fine, presimt ca ma voi lupta mult si bine pana voi putea adormi. Si nici nu vreau sa ma gandesc la ce voi face maine noapte, daca de azi fluturii au prins aripi la mine in stomac. 
Dar imi plac emotiile astea…dintotdeauna mi-au placut…gandul acela placut ca faci sau participi la ceva ce a luat forma incetul cu incetul…si ca te-ai implicat in fiecare etapa “creatoare”…oboseala, agitatia, stresul, nervii, supararea – vor deveni mici copii pe langa sentimentul pe care stiu ca il voi avea cand, dupa ce-mi voi fi indeplinit toate indatoririle de account responsabil, ma voi prabusi, istovita (si cu picioarele icnind de durere, pentru ca va trebui sa ma supun vechiului meu cosmar, acela de a purta pantofi cu toc) pe un scaun si voi realiza ce s-a intamplat acolo si la ce-am contribuit. Ca sa nu mai vorbesc ca tot atunci voi reusi probabil sa ma infrupt si din bunatatile alea de pe meniul de catering, dezbatut si el indelung in prealabil.
Asa ca stay tuned…voi reveni cu impresii de dupa...si tineti-mi pumnii sa revin doar cu impresii pozitive!

joi, 4 noiembrie 2010

Ceas cu oi. Logo. Panou furios. Ceas bipăitor

Chiar dacă avem deadline-uri imposibile, o zi proastă, mici neînţelegeri cu parterul sau pur şi simplu nu suntem în dispoziţia noastră obişnuită (creativi hliziţi, adică), avem câteva lucuri prin Creaţie care ne înveselesc garantat ziua.

Începem cu ...... Ceasul cu Oi. Ceas care nu mai merge din vremuri de care nu îşi mai aduc aminte nici măcar veteranii. Când am ajuns eu în agenţie, încă mai mergea minutarul. Era ok, că ora o mai ghiceam şi după poziţia soarelui. Acum, e blocat la 6:05:43 (asta ar putea fi o explicaţie a faptului că nouă ni se pare întotdeauna că suntem în criză de timp). Oricum, ne e drag, ne inspiră, mai că am botezat oiţele, deci nu îl dăm jos.


Următorul este ...... Logo-ul meu. Da, eu am logo. Nu pentru că sunt o persoană importantă, ci pentru că ai mei colegi au simţit nevoia să concretizeze în print jocul de cuvinte dintre numele meu şi o anumită cifră. Acum stă frumos lipit pe geam lângă mine, în caz că uită cineva cum mă strigă acasă.



Când avem zile pline de năduf, şi nu mai ştim cum să ne spunem oful, avem Panoul furios drept inspiraţie. Legenda spune ca a fost făcut pentru unul dintre membrii echipei ICON, mai aprig la mânie şi mai iute la limbă. Într-un an, de ziua ei (căci da, este o „ea”), s-au adunat toate vorbele de dulce şi s-a făcut falnicul panou. No, judecaţi şi voi dacă voi aţi vrea să o supăraţi.


Şi, mai nou, avem un nou obiect-cheie: ceasul bipăitor. Noul nostru coleg, Istvan, nu a venit doar cu un suflu nou, cu avânt şi cu pricepere, ci a adus cu el şi un ceas frumos, care bipăie la ore fixe. Dacă la început ne-a speriat puţin, că nu ştiam ce se aude şi deveniserăm paranoici, acum deja am prins drag de el.


vineri, 29 octombrie 2010

Anim’est


Vineri seara ne-am strans pentru creepy animation night.

Toate bune si frumoase, cu tot cu bratarile roz care ne-au fost prinse pe maini drept identificare a platitorilor de bilet.

Si cum era anuntata ca fiind “creepy animation night” erm pregatiti cu totii pentru sange.

Care a venit rapid, color, alb-negru sau in diferite alte nuante.

S-a trecut prin vampiri, lilieci, ciori, clovni, varcolaci, din nou ciori (a doua oara mult mai multe si mai agresive), actiunea mutandu-se dupa preferintele regizorilor de la case parasite catre castele pustii apoi spre locuri suprarealiste de diferite forme, marimi si configuratii.

Si cum totul s-a petrecut pe durata intregii nopti, s-a intrat rapid in atmosfera creepy a animatiilor ce au rulat pe ecranul cinematografului.

Pana si pauzele au fost creepy cand pe scena au aparut DJ Matze insotit de Andrei Fantana, ce a colorat ecranul cu imagini apocaliptice, figuri deformate si alte scene suprarealiste, toate desenate live si proiectate in ritmurile electro impuse de DJ.

Totul s-a incheiat cand afara statea sa se crape de ziua, parca pentru a alunga multimea varcolacilor si a celorlalte vietati inspaimantatoare ce au rulat pana atunci pe ecran, iar pe noi sa ne trimita acasa, gata exorcizati.

marți, 26 octombrie 2010

Love me tender, love me sweet


Saptamana trecuta am primit prima dovada de dragoste dupa foarte muuulllttt timp! (in care n-am mai primit absolut niciuna...de la absolut nimeni) Si singura pe care am primit-o pana acum de la EL! Si doar suntem impreuna de un an de zile...ma rog, aproape...facem un an in decembrie....

Ce-i drept, era si timpul...adica chiar ne merge bine de cateva luni incoace. Fara scandaluri, fara cuvinte rastalmacite, fara greseli, fara “Ce-ai vrut sa spui??” din partea LUI sau “Ce-i porcaria asta? Nu-mi place, vreau altceva!” din partea mea. Acum ne anticipam miscarile, ne cunoastem asteptarile, desi ne mai si dezamagim unul pe celalalt din cand in cand. Dar na, eu una sunt dispusa sa trec peste aceste mici impedimente, pentru ca tin cu adevarat la EL.

Si se pare ca si EL tine la mine...eh, poate nu la fel de mult, dar e un inceput...adica, am inceput pana si sa mai iesim in oras impreuna...noi, care pana acum ne cam feream de ochii lumii, ca nu ar fi dat bine o relatie intre noi....am fi starnit comentarii si intrebari (persoanele de genul meu nu se au bine prin definitie cu cei de tipul LUI).

Si, ca sa revenim la declaratia de care va spuneam...lunea trecuta, gratie unui weekend spectaculos (de trist), moralul meu s-a decis s-o ia la vale si dus a fost. Si EL m-a vazut...asa ca marti, am gasit la un moment dat pe birou dovada (de dragoste) si un biletel...biletel care imi spunea sa folosesc dovada ca sa combat “starile de stres si suparare”. Si imi dadea chiar si instructiuni de folosire :) “cate o bucatica, topindu-se in cerul gurii, cu gandul la lucruri frumoase”.

Am vrut sa nu ma bucur singura de ea, asa ca am urcat la EL si am impartit-o...a fost cea mai buna ciocolata (sau patratica, ca n-am apucat mai mult de atat) pe care am mancat-o in ultimul timp, iar acum EL (Departamentul de Creatie si DTP a.k.a. Etajul 1 :) ) shall always have a place in my heart!

vineri, 22 octombrie 2010

Suit-up Day




Pe 13 Octombrie a fost „Suit-up Day”. Deci, pe 13 am purtat Oxford shoes, pantaloni cu dunga, camasa si cravata, iar seara am baut o bere “suited-up”, cu prietenii mei imbracati cel putin la fel de smart and uncasual. Daca ati vazut macar un episod din “How I Met Your Mother”, stiti despre ce vorbesc.

OK, eu sunt un TV-shows freak, recunosc asta. Dar, chiar mai mult decat povestile din spatele serialelor pe care le-am vazut cap-coada, imi place fenomenul serialelor. Influenta pe care o au asupra celor care le urmaresc, de la coafurile Rachel de pe vremea Friends la eventuri in real-life, de genul „Suit up!”. Influenta care le da puterea pe care o au in promovarea produselor. Cu exceptia unor filme cult, serialele bat de departe posibilitatile pe care le ofera filmele de lung-metraj. Cand te prind, incepi sa te identifici cu personajele sau sa le consideri ca pe niste prieteni vechi (bine, asta daca esti putin looney, ca mai toti urmaritorii avizi de sitcomuri, Neveste Disperate, Lost-uri sau Prison Break-uri). Esti mult mai implicat emotional cand vezi serialul tau preferat decat atunci cand vezi un film. Iar in ceea ce priveste jocurile, serialele sunt, probabil, la fel de sau mai putin addictive. Dar parca e mai natural sa faci un product-placement in decorul din How I Met Your Mother sau Anatomia lui Grey decat intr-un joc shooter.

La noi, integrarea produselor pare sa fie facuta doar la nivelul unor branduri de larg consum. Parca una e sa vezi personajele din Numai iubirea band doar un anumit brand de sucuri naturale, si alta era sa o vezi pe Carrie scriind, seara de seara, la laptopul ei Apple. Eu inca sper sa vad si la noi seriale in care vor vrea sa apara si brandurile aspirationale. Pana la urma, diferenta dintre serialele noastre si serialele lor poate fi masurata si prin brandurile care vor sa se asocieze cu ele.

Pana atunci, astept urmatoarea Suit-up Day (pe 13 august, daca mai exista doritori de iesiri in costum la beri nepretentioase). Asta chiar daca, in ultima vreme, How I Met Your Mother a cam exagerat cu product-placementurile.

Sursa imagine aici

miercuri, 13 octombrie 2010

Am dat o tura cu A1!



Daca am fi organizat evenimentul de lansare al unei firme de fursecuri in Romania, probabil ar fi fost cel mai tare eveniment de fursecuri intalnit vreodata, dupa cum spun baietii aia cu berea..., dar si mai sigur de atat e ca am fi mancat din acele fursecuri pana ni s-ar fi facut rau.
Norocul a facut ca sa nu primim fursecuri pe mana ci masini.
Si mai mult decat atat: germane, lucioase si cu multe cercuri nichelate prinse pe grila fata, adica Audi.
Provocarea a constat in faptul ca era vorba de cel mai tanar membru al marii familii Audi, adica tocmai noul A1.
Asa ca ne-am pus pe treaba in creatie si dupa indelungi framantari si capete sparte am pus la cale coordonatele care aveau sa il aduca pe A1 la lumina si inca mai mult decat atat, pe buzele tuturor. Dupa ce totul a fost gata, proiectul a primit si un nume de cod: “Graffiti”.
Apoi totul a fost asezat cu grija in ppt-uri si multe planse colorate.
Si a venit evenimentul...
Citez: “Eu o vreau pe-aia hidramata frate, daca mi-o dau pe aia cu cutie normala am venit degeaba...”
“Cum se porneste ca are doar doua pedale...?”
“Bai da’ i se opreste motorul cand iau piciorul de pe acceleratie, dupa care il asez la loc si porneste. Singura!”
“Eu nu mai cobor de aici...”
Adica rezumand, o frumoasa zi de sambata in care creatia a fraternizat cu departamentul de Client Service pentru o lunga si amuzanta sedinta de drive-test pe traseul creionat cu grija in jurul showroom-ului.
A fost o frumoasa si in acelasi timp relaxanta modalitate de a incheia saptamana lansarii noului Audi A1 ce a cuprins evenimentul "dezvelirii" masinilor de la British School apoi intalnirea cu ochii vigilenti ai oamenilor din presa veniti la showroom-ul din Pipera pentru drive-test.
Si stiti ceva? Nimeni nu a fost dezamagit.
Pentru ca A1 stie sa multumeasca si chiar sa inveseleasca pe oricine.
Asa ca pana la urmatorul eveniment de lansare, poate chiar pentru un frate mai mare al actualului A1, s-auzim numai de bine!