Avem un creativ nou în agenţie care după câteva luni petrecute aici nu mai pare deloc atât de nou ci chiar foarte bine integrat în procesul zilnic de confruntare cu brief-urile şi rezolvarea lor.
Numai că nimic nu te face să te simţi mai creativ sau să începi cu adevărat să simţi că ai ajuns într-o agenţie decât momentul câştigării primilor, sau primului client.
Munceşti pe rupte, imaginezi zeci de variante despre care crezi că rezolvă cerinţele brief-ului pe care l-ai primit, pentru ca după aceea doar o foarte mică parte dintre ele să primească aprobarea de a intra “în lucru” la art director, după care urmează alte ore, zile… de lucru intens.
Apoi vine ziua cu pricina, când orice ai fi facut eşti convins că se putea şi mai bine, te duci la client , prezinţi, te întorci în agenţie şi aştepţi…
După câteva zile ai şi uitat deja că ai lucrat la acel pitch, că ai prezentat –între timp ai început deja să lucrezi la alte brief-uri- şi nu te gândeşti decât că ok, ai muncit, ai prezentat, şi chiar dacă nu mai ştii nimic despre ce s-a întâmplat, pentru tine a fost o experienţă bună şi tu ai fost ok cu ce ai prezentat.
Apoi, când te aştepţi mai puţin, vine răspunsul: clientul a zis că îi plac primele două variante şi că o să lucreze cu noi.
Atât.
Două rânduri, sau două vorbe.
Care iţi schimbă ziua, săptămâna, luna…
Nu o să spui nimanui, dar în liniştea aparentă cu care primeşti vestea, afişând un zâmbet decent şi mulţumit, înăuntrul tău există o voce care ţipă cât poate de tare:
Yeaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa!!!! Am câştigaaaaat!!!
Te abţii cu greu să nu ţipi şi de-adevăratelea, iar până la urmă reuşeşti. Dar vocea dinăuntrul tău continuă să ţipe: Yes! Yes!Yes! Am câştigaaaat! Ce miştooo!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.