(back to nature si infruntarea fricilor)
Fugind de asfaltul incins si confortul aparent ce-l ofera orasul, am ajuns la Moeciu de Sus, unde ne-am cocotat pe munte si ne-am asternut corturile pe o pajiste proaspat cosita.
Am fost ademeniti de mirosul de fan in fanarul de langa noi, unde ne-am facut culcus, uitand imediat de corturile la care muncisem sa le ridicam. Am pasit pe taramul urechelnitelor, si contrar asteptarilor, ne-au primit cu bratele...mai bine spus clestii deschisi si ne-au soptit la ureche cantece de adormit.
Mi-au povestit problema lor eterna si imaginea distorsionata pe care o au oamenii despre dansele. Ca sunt fiinte educate si nu intra neinvitate in ureche. M-au rugat sa va transmit si voua acest mesaj, asa...ca sa nu va mai temeti, pentru ca ele nu sunt personaje negative in aceasta poveste.
Concluzia? Greierele si furnica sunt vietati supraestimate. Ar trebui sa se faca un loc special urechelnitei in fabulele, poeziile si cantecele noastre. Daca ar fi stiut Toparceanu...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.