Anim’est

Vineri seara ne-am strans pentru creepy animation night.

Toate bune si frumoase, cu tot cu bratarile roz care ne-au fost prinse pe maini drept identificare a platitorilor de bilet.

Si cum era anuntata ca fiind “creepy animation night” erm pregatiti cu totii pentru sange.

Care a venit rapid, color, alb-negru sau in diferite alte nuante.

S-a trecut prin vampiri, lilieci, ciori, clovni, varcolaci, din nou ciori (a doua oara mult mai multe si mai agresive), actiunea mutandu-se dupa preferintele regizorilor de la case parasite catre castele pustii apoi spre locuri suprarealiste de diferite forme, marimi si configuratii.

Si cum totul s-a petrecut pe durata intregii nopti, s-a intrat rapid in atmosfera creepy a animatiilor ce au rulat pe ecranul cinematografului.

Pana si pauzele au fost creepy cand pe scena au aparut DJ Matze insotit de Andrei Fantana, ce a colorat ecranul cu imagini apocaliptice, figuri deformate si alte scene suprarealiste, toate desenate live si proiectate in ritmurile electro impuse de DJ.

Totul s-a incheiat cand afara statea sa se crape de ziua, parca pentru a alunga multimea varcolacilor si a celorlalte vietati inspaimantatoare ce au rulat pana atunci pe ecran, iar pe noi sa ne trimita acasa, gata exorcizati.

Love me tender, love me sweet

Saptamana trecuta am primit prima dovada de dragoste dupa foarte muuulllttt timp! (in care n-am mai primit absolut niciuna...de la absolut nimeni) Si singura pe care am primit-o pana acum de la EL! Si doar suntem impreuna de un an de zile...ma rog, aproape...facem un an in decembrie....

Ce-i drept, era si timpul...adica chiar ne merge bine de cateva luni incoace. Fara scandaluri, fara cuvinte rastalmacite, fara greseli, fara “Ce-ai vrut sa spui??” din partea LUI sau “Ce-i porcaria asta? Nu-mi place, vreau altceva!” din partea mea. Acum ne anticipam miscarile, ne cunoastem asteptarile, desi ne mai si dezamagim unul pe celalalt din cand in cand. Dar na, eu una sunt dispusa sa trec peste aceste mici impedimente, pentru ca tin cu adevarat la EL.

Si se pare ca si EL tine la mine...eh, poate nu la fel de mult, dar e un inceput...adica, am inceput pana si sa mai iesim in oras impreuna...noi, care pana acum ne cam feream de ochii lumii, ca nu ar fi dat bine o relatie intre noi....am fi starnit comentarii si intrebari (persoanele de genul meu nu se au bine prin definitie cu cei de tipul LUI).

Si, ca sa revenim la declaratia de care va spuneam...lunea trecuta, gratie unui weekend spectaculos (de trist), moralul meu s-a decis s-o ia la vale si dus a fost. Si EL m-a vazut...asa ca marti, am gasit la un moment dat pe birou dovada (de dragoste) si un biletel...biletel care imi spunea sa folosesc dovada ca sa combat “starile de stres si suparare”. Si imi dadea chiar si instructiuni de folosire :) “cate o bucatica, topindu-se in cerul gurii, cu gandul la lucruri frumoase”.

Am vrut sa nu ma bucur singura de ea, asa ca am urcat la EL si am impartit-o...a fost cea mai buna ciocolata (sau patratica, ca n-am apucat mai mult de atat) pe care am mancat-o in ultimul timp, iar acum EL (Departamentul de Creatie si DTP a.k.a. Etajul 1 :) ) shall always have a place in my heart!

Suit-up Day

Pe 13 Octombrie a fost „Suit-up Day”. Deci, pe 13 am purtat Oxford shoes, pantaloni cu dunga, camasa si cravata, iar seara am baut o bere “suited-up”, cu prietenii mei imbracati cel putin la fel de smart and uncasual. Daca ati vazut macar un episod din “How I Met Your Mother”, stiti despre ce vorbesc.

OK, eu sunt un TV-shows freak, recunosc asta. Dar, chiar mai mult decat povestile din spatele serialelor pe care le-am vazut cap-coada, imi place fenomenul serialelor. Influenta pe care o au asupra celor care le urmaresc, de la coafurile Rachel de pe vremea Friends la eventuri in real-life, de genul „Suit up!”. Influenta care le da puterea pe care o au in promovarea produselor. Cu exceptia unor filme cult, serialele bat de departe posibilitatile pe care le ofera filmele de lung-metraj. Cand te prind, incepi sa te identifici cu personajele sau sa le consideri ca pe niste prieteni vechi (bine, asta daca esti putin looney, ca mai toti urmaritorii avizi de sitcomuri, Neveste Disperate, Lost-uri sau Prison Break-uri). Esti mult mai implicat emotional cand vezi serialul tau preferat decat atunci cand vezi un film. Iar in ceea ce priveste jocurile, serialele sunt, probabil, la fel de sau mai putin addictive. Dar parca e mai natural sa faci un product-placement in decorul din How I Met Your Mother sau Anatomia lui Grey decat intr-un joc shooter.

La noi, integrarea produselor pare sa fie facuta doar la nivelul unor branduri de larg consum. Parca una e sa vezi personajele din Numai iubirea band doar un anumit brand de sucuri naturale, si alta era sa o vezi pe Carrie scriind, seara de seara, la laptopul ei Apple. Eu inca sper sa vad si la noi seriale in care vor vrea sa apara si brandurile aspirationale. Pana la urma, diferenta dintre serialele noastre si serialele lor poate fi masurata si prin brandurile care vor sa se asocieze cu ele.

Pana atunci, astept urmatoarea Suit-up Day (pe 13 august, daca mai exista doritori de iesiri in costum la beri nepretentioase). Asta chiar daca, in ultima vreme, How I Met Your Mother a cam exagerat cu product-placementurile.

Sursa imagine aici

Am dat o tura cu A1!

Daca am fi organizat evenimentul de lansare al unei firme de fursecuri in Romania, probabil ar fi fost cel mai tare eveniment de fursecuri intalnit vreodata, dupa cum spun baietii aia cu berea..., dar si mai sigur de atat e ca am fi mancat din acele fursecuri pana ni s-ar fi facut rau.
Norocul a facut ca sa nu primim fursecuri pe mana ci masini.
Si mai mult decat atat: germane, lucioase si cu multe cercuri nichelate prinse pe grila fata, adica Audi.
Provocarea a constat in faptul ca era vorba de cel mai tanar membru al marii familii Audi, adica tocmai noul A1.
Asa ca ne-am pus pe treaba in creatie si dupa indelungi framantari si capete sparte am pus la cale coordonatele care aveau sa il aduca pe A1 la lumina si inca mai mult decat atat, pe buzele tuturor. Dupa ce totul a fost gata, proiectul a primit si un nume de cod: “Graffiti”.
Apoi totul a fost asezat cu grija in ppt-uri si multe planse colorate.
Si a venit evenimentul...
Citez: “Eu o vreau pe-aia hidramata frate, daca mi-o dau pe aia cu cutie normala am venit degeaba...”
“Cum se porneste ca are doar doua pedale...?”
“Bai da’ i se opreste motorul cand iau piciorul de pe acceleratie, dupa care il asez la loc si porneste. Singura!”
“Eu nu mai cobor de aici...”
Adica rezumand, o frumoasa zi de sambata in care creatia a fraternizat cu departamentul de Client Service pentru o lunga si amuzanta sedinta de drive-test pe traseul creionat cu grija in jurul showroom-ului.
A fost o frumoasa si in acelasi timp relaxanta modalitate de a incheia saptamana lansarii noului Audi A1 ce a cuprins evenimentul "dezvelirii" masinilor de la British School apoi intalnirea cu ochii vigilenti ai oamenilor din presa veniti la showroom-ul din Pipera pentru drive-test.
Si stiti ceva? Nimeni nu a fost dezamagit.
Pentru ca A1 stie sa multumeasca si chiar sa inveseleasca pe oricine.
Asa ca pana la urmatorul eveniment de lansare, poate chiar pentru un frate mai mare al actualului A1, s-auzim numai de bine!